POVESTE NORMANDA – numai pentru patrioti romani

S. V. Dim. Hancu

(prima versiune a acestui text am publicat-o pe net in august 2013)

Partea I–a

Undeva, in nordul Frantei, traia un marchiz. Avea in jur de 35 de ani. Avea o mosioara, un conac dichisit, ceva angajati– o bucatareasa, o camerista, un valet, trei argati si o mama in varsta, bolnava, aproape oarba si tintuita la pat, care-l iubea nespus si pe care, la randul lui, marchizul nostru o iubea.

Mai avea acest marchiz vecini buni – tot mici nobili – cu care se intelegea, care-l ajutau la nevoie, cu care se distra mergand la vanatoare si la petreceri.

La petreceri era mereu bine primit si rasfatat deoarece era un neintrecut cantaret din flaut.

O problema, pentru el, era casatoria. Mama lui cea bolnava insista ca el sa se insoare. Dorea sa apuce sa-si vada nepotii. Marcizului ii placea, insa, viata de burlac si nu se grabea. Totusi, de gura mamei sale, a inceput o relatie, ba chiar s-a logodit cu o tanara englezoaica. Ea locuia in Anglia, el in Franta. Ii convenea marchizului aceasta situatie si tragea de timp, amanand casatoria.

La un moment dat, un vecin, ce-si avea mosia lipita de mosia marchizului nostru, a murit subit. Familia acestuia, care locuia la Paris, a hotarat sa vanda mosia celui decedat.

De aici au inceput necazurile tanarului marchiz. Noul vecin, cumparatorul mosiei celui decedat, a venit la marchiz si i-a cerut sa-i vanda lui mosia. I-a oferit marchizului, pentru toata averea – mosie si conac – o suma de-a dreptul jignitoare. Oricum, orice suma i-ar fi oferit, marchizul nu si-ar fi vandut mosia deoarece aici se nascuse, aici crescuse, aici era cavoul familiei din mosi stramosi si aici dorea sa moara.

Din momentul in care marchizul si-a refuzat noul vecin, acesta a inceput sa-i faca necazuri. Isi lasa caii si vitele pe campul marchizului si-i distrugea, prin toate mijloacele, culturile, doar-doar marchizul se va da batut si-i va vinde mosia. S-au si judecat si vecinul cel ticalos a castigat platind martori mincinosi. Marchizul insa nu s-a dat batut.

Intr-o zi, i-au ciocanit marchizului in usa doi necunoscuti. Marchizul i-a primit in salonul conacului. Cei doi s-au przentat – erau trimisi de vecinul ticalos in calitate de martori sa-i transmita o PROVOCARE LA DUEL. Motivul duelului, pretindeau ei, era faptul ca un caine de vanatoare al marchizului atacase o catea gestanta, de rasa, a vecinului si-i provocase un avort.

Marchizul stia bine ca nimic nu era adevarat. Mai stia ca vecinul avea o faima de duelgiu – se spunea ca omorase, déjà, trei persoane in dueluri, atat cu spada cat si cu pistolul.

Martorii ii cereau sa aleaga armele. Deoarece nu mai pusese mana pe spada cam de multisor, a ales pistoalele. Macar antrenamentul la vanatoare nu-i lipsea.

Duelul, la dorinta vecinului exprimata de martori, a fost stabilit pentru dimineata urmatoare. Marchizul ar fi vrut sa mai amane – avea o gramada de lucruri de pus la punct – in special soarta mamei lui il ingrjora. Si dac-o fi sa mor, gandea marchizul, macar sa stiu ca ea – mama lui – nu va suferi si va trai cat i-a harazit Dumnezeu, in pace si lipsita de nevoi.

Martorii au fost de neinduplecat – duelul nu putea fi amanat.

Dupa plecarea martorilor, marchiul a trimis un argat dupa notar ca sa-si intocmesca TESTAMENTUL. Cand a venit notarul, marchizul i-a povestit tarasenia si s-au pus pe lucru, redactand testamentul.

Prima dorinta a marchizului a fost legata de inmormantarea sa. Dorea sa fie inmormantat langa tatal si bunicii sai.

Deoarece era, cum am mai amintit, un neintrecut flautist, dorea ca flautele lui dragi sa-i fie puse in sicriu, langa cap.

In continuare dorintele testamentare ale marchizului au fost legate de mama lui. Dorea ca mama lui sa nu stie de duel – fiind bolnava de inima ar fi putut muri. Iar daca el ar fi murit in duel acest lucru trebuia, de asemenea, ascuns mamei sale, din aceleasi motive. De aceea inmormantarea trebuia sa se desfasoare in secret. Notarul trebuia sa aranjeze acest lucru cu preotul.

In aceeasi seara, marchizul urma sa-si anunte mama ca in dimineata urmatoare va pleca in Anglia pentru a-si vedea logodnica si, eventual, pentru a aranja casatoria. Era convins ca mama lui se va bucura nespus chiar daca el o va anunta ca s-ar putea sa lipseasca vreme indelungata. Ii va spune ca ii va scrie in fiecare luna, trimitand scrisorile notarului. Cum mama lui nu vedea sa citeasca, notarul urma sa-i citeasca scrisorile.

Tot notarul trebuia sa le si compuna, in fiecare luna.

In prima scrisoare, notarul trebuia sa povesteasca depre calatoria marchizului, pe mare si despre cat se bine a fost primit de logodnica lui.

O alta scisoare trebuia sa cuprinda descrierea nuntii marchizului cu tanara englezoaica. O nunta in stil campenesc, cat mai colorat descrisa, pentru ca mama marchizului sa se bucure de fericirea feciorului ei.

Dupa aceasta scrisoare, notarul trebuia sa compuna texte prin care sa arate cat de ocupat era marchizul cu administrarea mosiei sotiei sale.

In felul acesta, marchizul era sigur ca mama lui nu va afla, cat va mai trai, ca feciorul ei e mort.

In finalul testamentului, marchizul a imputernicit doi prieteni din copilarie sa administreze, in folosul mamei sale, averea familiei. Era sigur ca, in acest fel, mamei lui nu-i va lipsi nimic.

Aceiasi prieteni urmau sa fie si martorii sai in duelul de a doua zi.

PARTEA A II-a

Ceea ce am scris mai sus ar putea fi varianta normanda a Mioritei romanesti.

Vi se pare marchizul un defetist, un las sau un fatalist? Vi se pare un RESEMNAT? Credeti ca nu se va prezenta la duel? Credeti ca nu va ochi, cat poate el de bine, pentru a-si apara viata?

In urma cu ceva vreme publicam pe numeroase grupuri (FB) urmatorul chestionar – Ciobanul mioritic este: a) Un las, incapabil sa-si apere viata si avutul; b) Un contemplativ rupt de realitate; c) Un curajos.

Rezultatele acelui sondaj mi-au confirmat cele mai negre banuieli. Targovetul roman, de la gunoier la academician, este FANARIZAT. Intre mii de raspunsuri nici un singur participant n-a ales varianta – „c) un curajos” – de raspuns.

Ce inteleg prin fanarizat?

Domnitorul fanariot, cand a fost trimis sa domneasca pe plaiurile mioritice, si-a adus si curteni greci si i-a daruit cu mosii. Pas cu pas, vechea boierime autohtona a fost inlocuita de o boierime provenita din mahalaua Fanar. Domnul fanariot si-a adus si proprii preoti. Cand Domnul Cuza a facut secularizarea (nationalizarea) averilor manastiresti, a constatat ca aproape 40% din pamantul productiv al Principatelor Romane apartinea manastirilor…grecesti.

Toate aceste pamanturi – ale noilor boieri si ale manastirilor – erau lucrate de “opincari”. Fanariotii ii dispretuiau cu toata fiinta lor pe “opincari”. Ii dispretuiau asa cum colonistii americani isi dispretuiau sclavii negri pe care ii aduceau, fortat, din Africa. Ii considerau un fel de fiinite subumane.

Nimic nou. Toti utilizatorii de munca silnica, intotdeauna in istorie, si-au justificat actiunile abuzive spunandu-si si spunand ca cei pe care-i exploatau sunt mai degraba animale decat oameni.

In targuri, boierimea fanariota a inceput sa devina “model de succes” pentru mahalagiul roman. Mahalagiul a fost primul care si-a insusit ierarhia valorica a fanariotului. Si azi, cine e mai mandru ca-i orasean? Mahalagiul, pentru care expresia – “esti taran!” are valoare de injuratura.

Primii carturari proveniti din “opincari” au fost formati in manastirile grecesti. Odata cu invatatura, invataceii isi insuseau si dispretul fata de parintii lor – “opincarii”.

Deveniti, la randul lor, invatatori, transmiteau si ierarhia valorica pe care o invatasera de la grecotei si situatia asta se perpetueaza pana in zilele noastre la TOTI carturarii, inconstient si indiferent de rangul pe care-l ocupa in „ierarhia academica”.

Cateva exceptii exista si acestea sunt GENIILE NEAMULUI, oameni capabili sa judece cu propria minte, nu sa aplice mecanic niste clisee insusite in scoala.

Un Eminescu, un Caragiale, un Densusianu si alti cativa ca ei.

Caragiale este cat se poate de transant – toata ironia, dispretul si scarba lui se indreapta EXCLUSIV catre MAHALAGIU si catre ‘TELECTUAL. Povestirile lui cu subiect taranesc NU AU NICI CEA MAI VAGA UNDA DE IRONIE. La fel si drama „NAPASTA”.

De altfel, Caragiale este si singurul INTELECTUAL care, prin pamfeletul „1907  din primavara pana’n toamna„, ia o atitudine lipsita de orice echivoc cu privire la genocidul hohenzollernian din 1907, atunci cand „mamaliga” ciobanului mioritic, exploatat in mod odios de catre fanarioti si fanarizati, s-a dovedit a fi o substanta teribil de exploziva.

Lucian Blaga a dezvoltat o teorie „poetica”, cu pretentii de sistem filosofic, pornind de la Miorita. Pe scurt, Blaga sustine ca “peisajul” in care se dezvolta o persoana ii influenteza, in mod fundamental, psihologia. Iata ce spune Blaga – sufletul ţăranului român „se lasă-n grija tutelară a unui destin cu indefinite dealuri şi văi, a unui destin care, simbolic vorbind, descinde din plai, culminează pe plai şi sfîrşeşte pe plai” (rare ori am citit atatea VORBE GOALE stranse la unloc si scrise doar de dragul sonoritatii).

Dupa Blaga, taranul roman, traind intr-un peisaj al curbelor “line”, va dezvolta o psihologie non-combat.

Pentru Blaga, atitudinea fatalista a ciobanului mioritic nici nu intra in discutie. ESTE O CERTITUDINE PE CARE INCEARCA SA O TRANSFORME INTR-O VIRTUTE… METAFIZICA.

Mihail Sadoveanu simte nevoia sa “spele rusinea ciobanului” imaginand, in “Baltagul”, o “vendeata” post factum. Implicit si pentru Sadoveanu, ciobanul mioritic are o atitudine blamabila care necesita “reparatii”.

Fanarul, cu lipsa lui de discernamant national, in floare!

Caracteristica esentiala a “fanarizatului” este adancul dispret fata de poporul din care provine, mascat printr-un patriotism declarativ plin de fatarnicie (a la Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu). Iar romanul scolit este cel mai bine si mai trainic DRESAT, cel mai fanarizat.

Dovada faptului ca romanii scoliti sunt fanarizati, isi dispretuiesc originea si se dispretuiesc unii pe altii, este foarte vizibila atunci cand sunt in strainatate. Acolo nu stiu cum sa fuga unii de altii sau sa se insele unii pe altii.

Copiii celor din strainatate nici romaneste nu mai invata. Am o gramada de cunostinte afara, „carturari” cu totii, care si-au crescut copiii acolo si copiii lor nu stiu o boaba romaneste, asa ca stiu ce spun. Si mexicanii care sunt de trei-patru generatii in USA, in familie tot spaniola vorbesc, chiar daca la serviciu vorbesc engleza.

Pana si tiganii, de o jumatate de mileniu, nu si-au pierdut limba. Au invatat si limba locului in care s-au pripasit, dar limba lor n-au uitat-o. O transmit din generatie in generatie. CINSTE LOR! Prin asta, TIGANII sunt cu cateva clase deasupra ‘telectualilor si mahalagiilor romani FANARIZATI!

Ar mai fi multe de spus despre felul in care fanariotii ne-au crescut carturarii (ca ei i-au crescut pe primii mai numerosi) si cum le-au transmis dispretul fata de opincari.

Multi oraseni, la prima generatie in pantofi, atunci cand le veneau rudele de la tara, nu stiau cum sa-i bage in casa pe usa din dos si cum sa-i ascunda de vecini si de prieteni ca sa nu “se faca de ras”.

Vai de poporul asta!

Cu timpul si “opincarii”, vazand cum ii trateaza  sange din sangele lor, au inceput sa nu mai aiba incredere in oraseni si pe buna dreptate. Dihonia este caracteristica societatii romanesti de cand au aparut fanariotii.

Revenind la Miorita – am incercat sa aflu cine a emis, pentru prima oara, teza lasitatii/defetismului/contemplativitatii ciobanasului. Nu am reusit. Ceea ce stiu este ca “soparlita libera”, multi ani a tot clamat aceasta teza. Programare neuro-lingvistica, avanat la lettre? Pe vremea aceea se numea doar SPALARE A CREIERELOR pe banii si in folosul MARELUI LICURICI.. “Soparlita libera” a fost si primul mijloc media care, in perioada Timisoara a evenimentelor din decembrie, a lansat “teza” celor 60 de mii de morti.

Pastorul protestant de la “soparlita 3” scuza “soparlita libera”. El spune ca “soparlita libera” a preluat stirea de la o agentie de presa de la sud de Dunare.

Pai mai Gade, te pretinzi jurnalist – cum ramane cu regula CELOR TREI SURSE care sa valideze o stire? Mai ales cand este vorba de o stire de o IMPORTANTA COVARSITOARE, prin care s-a turnat GAZ pentru a se provoca INCENDIUL LOVITURII DE STAT, deghizata in TELE-revolutie!

Din 89, pastorii protestanti ne spala, CU SARG SI CU SUCCES, creierii. Tot ei ne hotarasc si destinele.

Stiu ca un cliseu adanc inradacinat in mentalul colectiv este foarte greu de smuls de acolo. Cand de mic ti se spune un lucru, ti-l spun parintii, ti-l spun educatorii, ti-l spun profesorii, ti-l spun “formatorii de opinie”, ti-l spun “autoritatile” in domeniu, locul in care se fixeaza acea idee pe creier este atat de batatorit incat este aproape imposibil sa-l “destelenesti” chiar daca folosesti “harletul” celei mai ascutite logici. Evident ca nu ma astept ca multa lume sa se lase convinsa de postarea mea. In nici un caz ‘telectualii care se cred buric de univers. Acei neica CINEVA care se iau de piept cu geniile si aceia ce se straduiesc sa produca AER, dar nu le iese.

Se pune intrebarea pentru ce atata efort? Ce importanta are daca oamenii cred ca ciobanasul a fost, sau nu, un las?

Popoarele sunt precum copiii – daca unui copil ii spui, ceas de ceas, zi de zi, an dupa an ca este prost, fricos, las, lenes, urat, acel copil isi va insusi credinta ca este cum i se spune si va actiona in consecinta. La fel si orice persoana care apartine de un popor – daca i se inoculeaza ideea ca poporul din care face parte este demn de tot dispretul, se va indoi de sine insusi si de cei din jur, va deveni neincrezator si necooperant, un individualist incapabil sa interactioneze cu conationalii sai pentru a atinge scopuri comune.

Si situatia inversa produce rezultate – exista popoare ai caror membri, de mici, sunt invatati ca fac parte dintr-o colectivitate aleasa de Dumnezeu si ca Dumnezeu a hotarat ca acea semintie va stapani Pamantul. Rezultatele finale ale unei astfel de „pedagogii” ramane sa le constatam, mai devreme sau mai tarziu.

Cum am spus, aceasta inferiorizare a poporului roman a inceput cam odata cu fanariotii. Stapanii venetici aveau tot interesul sa domneasca peste o populatie, nu peste un popor.

Sa recapitulam situatia. Atat baciul cat si marchizul se afla intr-o situatie de risc existential – risc de pierdere a vietii. Amandoi spun “si dac-o fi sa mor” (ciobanasul spune acelasi lucru – “şi de-a fi să mor” – in limbajul sau, arhaic).

Acesta este versul CHEIE al baladei.

Orice logician stie ce inseamna operatorul “si”. Orice programator stie ce inseamna instructiunea “and”. Orice om cu mintile acasa ar trebui sa stie ce inseamna conjunctia “si” (cu exceptia CA-SI-ISTILOR – cei care dupa orice „CA” introduc conjunctia „SI”, de teama sa nu li se umple gura de CACAO – ei prefera sa pastreze materia care-i ingrozeste IN MINTE, IN CREIER) .

Cand spui -“in buzunar am SI bani”, se subantelege ca, pe langa bani, mai ai ceva in buzunar.

Orice logician stie ce inseamna operatorul “daca”. Orice programator stie ce inseamna instructiunea “if”. Orice “gramatic” ar trebui sa stie ce inseamna conditionalul optativ.

Cu ajutorul cuvantului “daca” se formeaza CEL MAI „PUTERNIC”  CONDITIONAL OPTATIV.

Conditionalul optativ, asa cum ii arata si denumirea, inseamna EXISTENTA mai multor OPTIUNI (cel putin doua) care depind de indeplinirea unor CONDITII.

Daca se realizeaza conditia “a”; atunci optiunea va fi “b”;

Daca se realizeaza conditia “non-a”; atunci optiunea va fi “non-b”;

Cand spui – “daca o sa ploua, o sa-mi iau umbrela” (optiunea b) implicit, se SUBINTELEGE ca AI IN MINTE si eventualitatea in care NU va ploua, caz in care o sa-ti lasi umbrela acasa (optiunea non-b).

In cazul Mioritei, asertiunea „SI de-a fi sa mor” cuprinde, implicit, asertiunea „SI de-a fi sa NU mor„.

Dar ce poti face cu gramaticii? In fond, majoritatea absolventilor de facultati „umaniste” au OPTAT pentru aceasta formatie din repulsie fata de matematica si de rigorile gandirii logice.

Asta nu inseamna neaparat ca injinierii sunt mai breji.

Asadar, ciobanul NU AVEA IN MINTE NUMAI EVENTUALITATEA MORTII. Dimpotriva, mai jos se va demonstra faptul ca el are mare incredere in sansele sale de supravietuire, cu toate ca, din punct de vedere numeric si al conditiilor de desfasurare a CONFRUNTARII, era in vadita inferioritate.

Sa vedem situatiile in care se gasesc cei doi, marchizul si baciul,  deoarece situatiile sunt semnificativ diferite:

Marchizul pleaca la o infruntare PE FATA, 1 la 1. Sansele lui teoretice de supravietuire sunt de 50%.

Ciobanul va trebui sa faca fata unei INFRUNTARI de 2 contra 1. Sansele lui teoretice de supravietuire sunt de 33 %. Daca mai socotim si faptul ca ciobanul nu va fi fata in fata cu agresorii la o ora prestabilita si cu armele alese de el, cu martori si reguli precise (el nu stie exact cand si cum vor ataca agresorii, acestia pregatindu-se sa atace, miseleste, pe intuneric) sansele lui teoretice de supravietuire scad, dupa parerea mea, sub 5%.

Orice LAS ar avea UN SINGUR GAND – sa lase si oi si caini si cai, sa lase tot si sa fuga. NIMIC nu l-ar fi PUTUT OPRI sa fuga, nici macar regulile cavaleresti pe care marchizul E OBLIGAT SA LE RESPECTE.

RAMANAND sa INFRUNTE SITUATIA, ciobanul dovedeste un CURAJ dus la EXTREM.

Primul gand al oricarui om, care are de infruntat o situatie de risc existential si are de lasat ceva in urma (fie si numai cateva ganduri), este sa-si faca testamentul. Asta-i ordinea fireasca a lucrurilor – TESTAMENTUL precede INFRUNTAREA.

Si baciul si marchizul ASTA FAC.

Este ciobanul FATALIST?

In mod cat se pote de clar ciobanul NU ESTE FATALIST. Nu se va lasa, pur si simplu, “casapit”. Va lupta. Faptul ca ramane, nu da bir cu fugitii, este dovada hotararii sale de a-si apara avutul si viata in vremuri in care insasi viata depindea, nemijlocit, de avut.

‘telectualul roman RAFINAT, ultrascolit si convins ca-i buric de univers, va obiecta – “Bine domnule, dar de ce nu spune ciobanul CLAR ca va lupta?”

SPUNE, dar creierasul mata’ NU E “PREGATIT” sa “BAGE DE SEAMA”.

Cand spune – ”şi de-a fi să mor” – spune, implicit, – “şi de-a fi să NU mor” – vezi exemplele cu operatorii “SI” si “DACA” de mai sus.

Daca are in minte si eventualitatea SUPRAVIETUIRII, ESTE CLAR ca va lupta deoarece aceasta ultima eventualitate, AVUTA IN VEDERE DE CIOBANAS, nu se poate realiza DECAT pe doua cai – fie prin FUGA, fie prin LUPTA.

El alege sa NU fuga.

“Nooo domnule nu-i destul de clar” va spune ‘telectualu’.

Ce sa-i mai spui ATOATESTIUTORULUI?

Poate doar faptul ca acest VERS CHEIE, in situatia in care ciobanasul intentiona sa se lase “casapit”, NU ar fi trebuit sa sune  – “şi de-a fi să mor”, ar fi trebuit formulat – “PENTRU C-AM SA MOR”. Si nici macar cu o astfel de formulare atitudinea non-combat a ciobanasului NU ar fi fost neindoielnica, aceasta formulare putand fi numai rezultatul evaluarii realiste a conditiilor de DESFASURARE A LUPTEI si a sanselor sale de supravietuire.

Nici un argument nu va zdruncina convingerile ferme, transmise din generatie in generatie de fanarizati. Dupa ‘telectual, ciobanul ar fi trebuit sa jure ca va lupta, ba chiar sa povesteasca de ce fapte de vitejie va fi el in stare cu aceasta ocazie.

Geaba ii vei spune ‘telectualului ca poetul popular a dorit sa creeze o opera lirica (de sensibilitate) si nu una epica (vitejeasca) si ca intr-o astfel de opera faptul, SUBANTELES de altfel, ca ciobanasul VA LUPTA, ESTE SECUNDAR.

Asa ca am facut eu o versiune pe care o dedic tuturor fanarizatilor producatori de “AERe” si tuturor neica CINEVA.

Reiau din momentul in care baciul afla de planul dusmanilor sai.

– Oiţă bârsană,

De eşti năzdrăvană,

Crezi ca am să mor

In câmp de mohor?

Iaca, n-am să mor,

In câmp de mohor!

Tu mă-i ajuta,

Să-mi aduci ceva.

Să-mi aduci o bâtă,

Groasă, noduroasă,

Ca să-i miruiesc,

Pân-se fleşcăiesc

Şi baciul vrâncean

Şi cel ungurean,

Că sunt duşmănoşi

Şi la pungă groşi.

Adu-mi şi un câne

Ca să-i ţină bine,

Cand io i-oi păli

Drept în scăfârlii.

Adu-mi şi un brici,

Ca să-i tai p-aici,

Pe la beregăţi,

Că sunt nătăfleţi.

Adu-mi şi-o franghie,

Să-i leg sub bărbie,

Să-i atârn de-o creacă,

Cheful să le treacă.

Adu-mi şi-un cuţit,

D-ăla ascuţit,

Să-i tai la ficaţi,

Şi să-i fac cârnaţi.

Carnea să le-o toc,

Şi cu busuioc,

Sa le-o vâr în maţ,

Sa-i mânc cu nesaţ.

Cand i-oi mântui,

Tu p-aci să fii,

Să m-ajuţi cu sârg,

Turmele să strâng.

Şi-a lui ungurean,

Şi-a celui vrâncean.

Le-om mâna la vale,

Pe acea cărare.

Şi-n sat ’om ajunge,

Făra a ne plânge,

Că suntem bogaţi,

Cât trei baci fârtaţi.

Asa va place Miorita, domnilor ‘telectuali?

PARTEA III-a

De-a lungul timpului am auzit o multime de imbecilitati despre Miorita. Nu demult, un personaj bine-cunoscut din viata artistica, care, in modul histrionic specific profesiei, face si parada de patriotism si de “iluminare religioasa”, fiind intrebat de ce ciobanul se lasa “casapit”, a dat un raspuns NAUCITOR. Cu aerul de persoana adanc cugetatoare si profund patrunsa de ceea ce spune, a dat, cu aproximatie, urmatorul raspuns – “Ciobanul, FIIND CRESTIN, nu putea proceda altfel”.

Mai mare gugumanie n-am auzit! Daca nu te duce mintea sa observi ca N-AI NICI UN TEMEI sa consideri ca ciobanul se va lasa „casapit”, macar in domeniul de care faci mare parada, impresionand babele bigote si nu numai, sa te arati, cat de cat, „competent”.

Este adevarat ca Mantuitorul, in repetate randuri, a indemnat la umilinta si la daruire de sine in raport cu “aproapele”. A spus, de exemplu – „Cand cineva iti cere haina, da-i si camasa”. Dar NICIODATA nu a spus – daca cineva iti vrea VIATA, da-i-o. Nici n-ar fi putut spune asa ceva. A renunta la viata este echivalentul aruncarii propriei cruci, este, in esenta, sinucidere. Ori se stie ca biserica ortodoxa ingroapa dupa datina si pe cel mai sadic criminal, dar refuza ritualul crestinesc de ingropaciune unui sinucigas. Sinuciderea este PACAT DE MOARTE  – a SUFLETULUI – in conceptia crestin-otodoxa.

De altfel, in opinia mea, Miorita este o creatie PRECRESTINA, actualizata periodic. Arhaismul “ortoman” ma face sa cred acest lucru.

Ortoman inseamna om (barbat) puternic si drept, atat fizic, cat si moral. Daca descompunem acest cuvant, vom obtine “orto” si “man”.. Cuvantul “orto”, de fapt “ortos” (ὀρθός), il gasim in limba greaca si inseamna si “drept” dar si “corect”. Si in limba romana un om poate fi drept fizic dar poate fi si drept, corect in relatiile cu ceilalti. Mai ramane cuvantul “man” care trebuie sa insemne “om, barbat”. Cuvantul “man” exista atat in limbile germanice cat si in engleza moderna chiar cu sensul de “barbat”. Cuvantul “orto” s-a pierdut din limba romana asa cum nici cuvantul “oblu” nu se mai foloseste. Si cuvantul “man” s-a pierdut, dar nu complet. Aadjectivul derivat din substantivul “om” inca il cuprinde – “o-MEN-esc” sau, mai nou, “u-MAN”. Normal, sufixul “esc” se pune imediat dupa radacina cuvantului: rus – rus-esc, turc – turc-esc. Dupa aceasta regula adjectivul derivat din “om” ar fi trebuit sa fie “om-esc”. Ori acel MEN/MAN (pastrat in forma adjectivala) ne spune ca intr-o limba arhaica MEN/MAN era sinonim cu OM/BARBAT. Mai intalnim acest MAN in cuvantul hotoMAN – om hot, hot.

Latinopatii vor zice ca acest cuvant, “ortoman”, s-a compus, in limba romana arhaica, prin “importul”, de la sud, a cuvantului “orto” si de la nord-vest a cuvantului “man”. Eu am temeiuri sa cred ca ambele cuvinte au facut parte din lexicul trac, s-au pierdut din limba romana, dar s-au pastrat in limbile amintite mai sus. Am si argumente, dar dezvoltarea acestui subiect nu-si are locul aici.

Cu toate ca intre ‘telectualul rafinat si mahalagiu pare a exista o prapastie, Miorita ii INFRATESTE. Reprezentantii ambelor categorii sociale considera ciobanul mioritic o RUSINE a UMANITATII. Daca, prin completarea de mai sus (a Mioritei), poate l-am aruncat in oarece deruta pe ‘telectual, pe mahalagiul-marlan, cel imbogatit si ajuns in “functii” in utimul sfert de veac, precis nu l-am “zdruncinat”.

Marlanul nostru, chiar daca urca zilnic scarile parlamentului in costum Armani, a ramas un fervent admirator al lui Bruce Lee si un mare iubitor de manele. Degeaba ai sa incerci sa-i explici ca poetul popular care a creat Miorita, in timpuri stravechi si care era, cu siguranta, analfabet, avea un simt estetic INFAILIBIL – el producea POEZIE, nu ghiveci verbal sau manele. El stia ca genul liric (de sensibilitate) nu prea merge “amestecat” cu genul “epic” (de vitejie).

Pentru marlanul ce si-a cumparat diplome si functii am facut o continuare ACCESIBILA LUI a Mioritei:

Şi-n sat ’om ajunge,

Făra a ne plânge,

Că suntem bogaţi,

Cât trei baci fârtaţi!

Nici Jiji Vecale,

Nu ne-o sta în cale,

Să ne suduiasca,

Să ne priponeasca.

Şi-oi juca şi mambo,

Că mi-i frate Rambo,

Rambo cel vestit,

De ursari slavit.

Io ‘oi fi iubit,

Şi-oi fi proslăvit,

De mâine ‘oi fi,

Precum Bruce Lii. (a se citi fonetic)

Precum Sandocan,

Că nu sunt mârlan,

Precum orice boss,

Ca mă simt vârtos.

Ca un samurai,

Precum Şapte-Cai,

Şi i-oi mulţumi,

Pe cei agamii,

Care zic că nu-s,

Şmecheraş şi dus

Pe la săli de fiţe,

Să fac muşchi la ţâţe.

Să fac muşchi pe os,

Să fiu aratos.

Să fac muşchi sub piele,

Să scap de belele.

Şi mai zic că nu-s

Şmecheraş şi dus

Pe la club de fiţe,

Să-nvârtesc pipiţe.

Şi cei ageamii,

Când mă vor ceti,

Nu s-or ruşina,

Ei sunt sus, în şa…!

Au ajuns în frunche,

Ca orice paduche!

S-au ajuns băieţii,

Ş-acu ei dau lecţii!

Pe plac nu le sunt,

Cică sunt cam slut,

Cică sunt cam trist

Şi cam defetist.

Mioriţă laie,

Laie bucalaie,

DE-A FI SA TRAIESC

Şi să-i dovedesc

Pe baciul marlan,

Ca nu-i ortoman

Si pe cel scolit,

Ca-i un parvenit.

Tu să pleci în lume,

Să-i cauţi pe nume.

Pe cei ageamii

Tare cusurgii

Şi de-i vei afla,

Să le spui aşa:

“Proşti sunteţi, nenică,

Mai luaţi una mică!

Proşti cu spume-n gură,

Chiar şi-n bătătură.

Proşti şi-n fruntea ţării,

Proşti şi-n fundu’ mării.

Proşti şi în senat,

Aranjnd un blat.

Proşti si-n parlament

Arzând la curent…

Prosti şi plini de vicii

Chiar şi în “servicii”

Proşti aici în ţară,

Proşti şi pe afară.

Proşti, orice aţi face,

Zămisliţi din troace.

Proşti şi lacomi frate,

N-am mai avea parte!

Fuduli, însa, tare,

Prostia nu doare.

Pricepuţi în toate,

Prcum scroafa-n carte.

Pricepuţi la tot,

Şi spornici la vot…

Păcat că nu doare

Prostia cea mare,

Că toţi aţi urla

Pân-aţi căpia!”

Atât sa le spui

Şi apoi să vii,

Să o facem lată,

C-om scapa odată,

De ăşti paraziti,

In ciolan infipti.

De ăşti farisei,

Că tare‘s mişei.

Miorita este SINGURA creatie lirica de aceasta anvegura valorica din literatura romana populara.

Aceeasi literatura este DOLDORA de productii epice – numai Feti Frumosi, lei-paralei, mancatori de zmei.

Si totusi, cei carora nemul romanesc le-a stat in gat s-au oprit la Miorita, au interpretat-o FALS, cu vadita REA CREDINTA si o poarta ca pe un stindard care “dovedeste” – zic ei – cat de mizer este poporul roman.

‘telectualul si marlanul autohtoni, infratiti intr-o imbratisare „lirica”, le canta in struna.

Nu demult, pe site-ul – ” http://www.criterii.ro/index.php/en/citeste-si-da-mai-departe/7002-cea-mai-mare-cacialma-trasa-vreodata-romanilor-balada-miorita-e-un-fals-ordinar ” – am descoperit o alta mare gugumanie.

Pe acest site citim:

<Toţi românii care au trecut măcar prin şcoala primară au învăţat că există o baladă numită “Mioriţa” care povesteşte despre un cioban moldovean pe care se pregătesc să îl ucidă ciobanul ungurean şi cu cel muntean. Resemnată, victima îi spune mioarei năzdrăvane cum ar dori să moară. Dascălii le vorbesc elevilor despre transfigurare şi resemnare.>

Mai baiete, cred ca pe creierasul tau plat mustele isi petrec timpul liber PRACTICAND PATINAJUL.  Unde ai citit tu ca „Resemnată, victima îi spune mioarei năzdrăvane cum ar dori să moară.„?

DACA ai sa mai citesti o data balada si DACA creierasul tau are niscai neregularitati numite cicumvolutiuni de care sa se poata prinde ceva, ai sa constati ca ciobanul spune cum ar dori SA FIE INMORMANTAT, DACA, DACA si numai DACA se va intampla sa moara, lucru deloc imposibil intr-o CONFRUNTARE.

<Istoricul Alex Mihai Stoenescu  (foto), în volumul 2 al cărţii sale “Istoria loviturilor de stat în România”, Editura RAO, 2010, paginile 410 – 411, afirmă următoarele:

“Cercetări recente ale Şcolii româneşti de etnografie şi folclor afirmă că balada Mioriţa, în forma cunoscută de noi astăzi, nu este mai veche de secolul al XIX – lea şi se postează cu totul marginal faţă de filonul liric popular cel mai vechi. Povestea absurdă a ciobanului român care află că va fi asasinat de fraţii săi, ce provin obligatoriu din alte provincii româneşti (Transilvania şi Muntenia), că va pieri pentru a i se fura oile, şi faţă de care el, moldoveanul, se resemnează, este probabil cea mai mare cacialma trasă vreodată românilor. Nimic mai degradant decât transformarea esenţei mitice a tradiţiei româneşti a oieritului într-o crimă pentru jaf în faţa căreia victima visează la stele (eiii, na!!! baciul trebuia sa consulte un ‘telectual ADEVARAT, ca domnia ta, cu privire la ce „se cade sa visezi” in proximitatea unei CONFRUNTARI si a unei EVENTUALE morti violente – nota mea).”>

Si se propune, nici mai mult, nici mai putin, decat ELIMINAREA Mioritei din cultura populara romaneasca, ca fiind un fals al lui Alecsandri (!?!).

Domnule istoric, nici creierasu’ mata nu este prea bogat in „neregularitati”.

Domnilor ‘teletuali, MAREA CACIALMA TRASA VREODATA ROMANILOR a fost FANARIZAREA mahalagiilor si a ‘telectualilor acestei natii.

VOI SUNTETI MAREA CACIALMA!

Domnilor ‘telectuali fanarizati, inainte de a intra cu bocancii vostri cazoni in tezaurul liricii populare romanesti, operand taieri si eliminari dupa mintea voastra mititica, incercati sa intelegeti MARETIA eroului baladei. Incercati sa intelegeti ca acesta este, deopotriva, SENSIBIL si TEMERAR.

Incercati sa intelegeti ca Miorita, cu mult inaintea lui „Will”, formuleaza, intr-o forma poetica impecabila, intrebarea care l-a consacrat pe marele Shakespeare – „To be or not to be?”.

Daca veti reusi sa intelegeti toate acestea (fapt indoielnic), invatati si invatatoresele si invatatorii, profesoresele si profesorii, „dascalimea”, cum ar spune marele Caragiale, pana la nivel universitar si de Academie, sa inteleaga corect mesajul Mioritei si sa-l transmita, ca atare, generatiilor viitoare.

Dumnezeu sa ne fereasca de neo-natioal-culturnici cu minte de bibilica!

* * *

Reclame

Un gând despre &8222;POVESTE NORMANDA – numai pentru patrioti romani&8221;

  1. Mi-a placut si am inteles ce vrea autorul dar ma intreb daca si dacalii o sa priceapa si sa predea in concesinta?Am intalnit si in viata de zi cu zi persoane care gandesc ca poporul nostru e unul inferior. Am mai intalnit si din cei care iubesc romanii dar sunt luati in deradere. Cred ca educatia in scoli ar trebui sa indrepte conceptia gresita despre romani si comportamentul lor general.La fel si televiziunile care ne arata doar lucrurile rele facute de romani si chiar daca se mai strecoara cate un lucru bun sepierde in multime.Unde sunt patriotii de altadata? Dece trebuie totul politizat ?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s