STATUI DE DACI – 4)

S. V. Dim. Hâncu

MOTTO

Taie-le rădăcinile, acoperă-le cerul, distruge-le tradițiile, fă-i sa se rușineze de ceea ce sunt!
Astfel, nu va mai fi nevoie să lupți pentru a-i cuceri, speriați de ceea ce i-ai convins că sunt, te vor implora să vii să-i salvezi…

SUN TZU – “Arta razboiului”

Dar paradoxurile legate de apariția STATUILOR DE DACI, la Roma, după terminarea seriei de confruntări între daci și romani, nu se opresc aici.

Fără nici o probă – un text al vremii, de exemplu, care să ateste producerea statuilor la Roma -, istoriografia oficială dă ca SIGURA confecționarea acestor statui în capitala imperială.
Nu credeți că, macar, Columna lui Traian, care nu este altceva decat o cronică cioplita în piatră a razboaielor daco-romane, ar fi trebuit sa cuprindă o astfel de referință? Câteva scene cu activitatea de cioplire a statuilor ar fi fost cea mai glorioasă încununare a victoriei lui Traian.

Nu exista astfel de scene pe Columnă.

Conform istoriei oficiale, aceste statui au fost create de către maestrii cioplitori romani.

Se spune – fară nici un temei istoric, cu excepția prejudecății conform căreia cultura dacă a vremii n-ar fi fost suficient de dezvoltată pentru a produce opere plastice de această calitate – că, pentru meșterii cioplitori romani, au pozat prizonierii daci aflați în beciurile pe care romanii le foloseau drept temnițe.

Să ne imaginăm cum decurgea acest proces.

Noaptea, prizonierul dac era ținut în lanțuri. Dimineața venea un centurion roman și încolona prizonierii daci spre a-i duce către atelierele de sculptură.
Aici, centurionul le desfăcea lanțurile și-i punea să se îmbrace în portul lor, adus special din Dacia.
Odată îmbracați, sculptorul le aranja ținuta și le cerea să exprime LINIȘTE, SIGURANȚĂ și MÂNDRIE.

Cel puțin 3-4 soldați romani îsi țineau armele la îndemană si erau cu ochii pe prizonierul dac pe întreaga durată a ședinței de sculptură.

Și bietul prizonier dac, rupt brutal de tot ce-i fusese mai drag și sfâșiat de toate temerile și nesiguranțele caracteristice oricărei stări de prizonierat, chiar reușea să exprime LINIȘTE, SIGURANȚĂ și MÂNDRIE.

Serios domnilor istorici?

În condițiile date, nici dac-ar fi fost școlit la Hollywood, prizonierul dac n-ar fi putut exprima LINIȘTE, SIGURANȚĂ și MÂNDRIE.

Cei mai mulți erau, fără îndoială, într-o profundă stare de depresie.

Priviți chipurile acestor oameni – astfel de stări de liniște, siguranță si mândrie MODESTĂ, nu s-ar fi putut realiza decât într-un mediu FAMILIAR LOR – un mediu care le oferea LINIȘTE, SECURITATE și RESPECT – NUMAI ÎN PATRIA LOR.

O astfel de expresivitate subtilă nu se poate realiza decât în locuri cel puțin FAMILIARE și lipsite de ostilitate, dacă nu chiar în locuri DRAGI celor care pozau.

Poate ar fi cazul să se nască o nouă ramură științifică interdisciplinară – PSIHOISTORA.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: