STATUI DE DACI – 7)

S. V. Dim. Hâncu

MOTTO

Taie-le rădăcinile, acoperă-le cerul, distruge-le tradițiile, fă-i sa se rușineze de ceea ce sunt!
Astfel, nu va mai fi nevoie să lupți pentru a-i cuceri, speriați de ceea ce i-ai convins că sunt, te vor implora să vii să-i salvezi…

SUN TZU – “Arta razboiului”

Pentru a avansa cu ipoteza noastră, conform căreia statuile de daci, care trebuiau să împodobească Forumul lui Traian, erau o pradă de razboi adusă din Dacia, este necesar să procedam la o scurtă analiză stilistică cu care vom încerca să demonstrăm că aceste statui sunt altceva, din punct de vedere estetic, deosebindu-se de sculptura antică grecească, dar și de sculptura antică romană,

Cu toate că fiecare statuie are o individualitate foarte pregnantă și este atât de vie, încât, cand intri într-un muzeu și dai cu ochii de un dac, îți vine să-ți scoți palaria și să-l saluți, ansamblul de statui are unele trasaturi tipologice comune:

-Majoritatea dacilor, imortalizați în piatră, au o figură dreptunghiulară, cu maxilare bine conturate;
-Toți dacii, au părul și barba cârlionțate;
-Toti dacii au o frunte boltită care se termină cu arcade proeminente care fac ca ochii lor sa para usor adanciți în orbite;

-Sprancenele dacilor sunt bogate;
-Ochii sunt relativ mari și expresivi;
-Nasul este scurt și puternic;
-Gura este, maidegrabă, mare, cu buze senzuale.

-Pieptul și umerii statuilor sunt largi;

-Brațele și coapsele (atat cat se poate ghici prin îmbrăcăminte) sunt musculoase;
-Palmele sunt, la majoritatea statuilor, neobișnuit de mari și puternice.
Astfel de palme au și cei “împodobiți” cu căciula dacică, semn al unei pozitii sociale superioare – faceau parte din clasa sociala numita “tarabostes”.
Faptul ca și “tarabostes” aveau mâini puternice, cu palme mari și late ne spune că această pătură socială nu se ferea nici de apăsatul coarnelor plugului, nici de la mânuitul sabiei sau al securii. Stratificarea sociala, la daci, pare a fi fost minimă.
Mai mult – nu exista, pana acum, indicii istorice că dacii ar fi folosit munca sclavilor.
Palmele nobilimii romane, figurată în statuile vremii, erau mici și fine, datorită utilizarii sclavilor la muncile brute.
Despre “sclavagismul la daci”, n-am intalnit nici o referire în vreun document istoric. Poate n-am intalnit eu. Daca cineva cunoaște o sursa istoriografica pe aceasta temă, il rog sa mi-o comunice.

Oricum, Herodot spunea despre daci că ereau “cei mai VITEJI si cei mai DREPTI dintre traci”.
Sa fie această caracterizare o urmare a faptului ca dacii nu au folosit deloc, sau foarte putin, munca sclavilor?

Elementele de îmbrăcăminte ale dacilor sunt, prin obiectele vestimentare esențiale, cele ale țaranului român. În picioare purtau  opinci, picioarele le erau îmbrăcate în ițari, iar pe deasupra aveau cămașa tărănească, lungă pană sub genunchi, cu maneci scurte sau lungi și încinsă cu un brâu îngust la mijloc.

Trei erau elementele pe care nu le vom mai întâlni la țăranul roman:

-O mantie aruncată peste umarul stâng, care, în spate, ajungea aproape de pamant și era prinsă cu o fibulă pe umărul drept;

-Opincile dacilor erau mai fine și mai elaborat meșteșugite în raport cu opincile țăranilor români din secolul 19 și secolul 20.

Aceaste diferențe sunt de înțeles – țăranul pe care il cunoaștem noi este un dac care devenise, în feudalism, șerb. Servituțile evului mediu nu-i mai lăsaseră timp să meșterească opinci elegant elaborate, iar mantia, specifică luptătorilor, devenise inutilă la un șerb.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s